Zile insemnate de peste an

Zile însemnate de peste an

Sărbătorile sunt ţinute de credincioşi cu sfiinţenie, iar multe dintre ele aşează între oameni o rânduială cu transmitere din bătrâni a tot ceea ce merită să fie făcut. O sărbătoare pregăteşte pe alta în care credinciosul intră cu sufletul curat şi iese cu el înstărit.

Păstrarea a tot ce s-a adeverit de la bătrâni este principalul lucru ce ne diferenţiază de oraş. Aici omul obişnuit ţinea cont de solstiţii şi echinocţii, dar şi de perioada de împerechere a oilor, a lupilor, de cântatul broaştelor, de ieşirea ursului din bârlog, de alte asemenea, dar şi de zilele sfinţilor, a morţilor, de patimile lui Iisus, de naşterea sa etc.

Prăznuită la 40 de zile de la naşterea lui Hristos este ziua în care Mântuitorul este dus la templu de Fecioara Maria şi dreptul Iosif pentru împlinirea Legii. În credinţa populară această zi este cunoscută drept „ziua ursului”. Se crede dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage prevestind astfel prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind apropierea primăverii.

Mărţişor este denumirea populară a lunii martie, luna echinoxului de primăvară şi a anului nou agrar. Tradiţional mărţişorul este un şnur bicolor alb-roşu, simbolizând iarna şi vara, purtat legat de mână, ulterior prins în piept sau la gât, de care se agaţă o monedă metalică de argint.

Cu aceeaşi zi încep cele nouă zile ale babelor şi obiceiul ca fiecare din familie să-şi aleagă o zi dintre ele. Cum va fi ziua de babe (frumoasă, urâtă) aşa va fi firea şi sufletul persoanei ursite în acel an. Zilele babelor se încheie la sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de mucenici sau macinici. În această zi se scote plugul în faţa casei în mod festiv deschizând ciclul lucărilor de primăvară. Potrivit tradiţiei populare la 9 martie femeile fac 40 de mucenici în formă de opturi care, după binecuvântarea preotului, sunt consumaţi în familie. În ultima perioadă, în loc de mucenici se făcea lipie (clătite). Nu cred că obiceiul bărbaţilor de a bea 40 de pahare de vin se va realiza totuşi vreodată!

Buna Vestire sau Blagoveştenia, cum se numeşte popular, este o sărbătoare cu dată fixă, 25 martie, când Dumnezeu a trimis pe arhangelul Gavril să-o înştiinţeze pe Sfânta Feciaoră Maria „Bucurăte, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei … Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. Este o zi care întotdeauna cade în Postul Mare credincioşii primind dezlegare la peşte. Este ziua când se spune că va cânta cucul pentru prima dată prevestind primăvara. Este bine la cântatul cucului să ai bani în buzunar şi să fi îmbrăcat cu haine curate. Se face foc în livadă pentru dezmorţirea pomilor şi obligatoriu se aprind resturile vegetale din grădini. Pentru a preîntâmpina necazurile se afumă casa cu tămâie de la Paştele trecut, iar lenjeria pe care o porţi în acestă zi trebuie să fie pe dos pentru înlăturarea vrăjilor.

Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă, se prăznuieşte în fiecare an la 23 aprilie, iar popular este cunoscut şi sub denumirea de „Sângeorz”. Este considerată a fi ziua vegetaţiei şi protector al vitelor şi oilor. În dimineaţa zilei de Sângeoz capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza la stâlpul porţilor şi a caselor, la uşi şi la ferestre, la uşa grajdului şi în grădină ramuri de trandafiri sălbatici. Astfel se credea că oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice. Ramurile de rug erau aduse de la mare depărtare de casă pentru că acestea nu aveau voie să audă cântec de cocoş. Este ziua când se fac slujbe la staulele de oi pentru ocrotirea de boli şi mai ales de lupi. Sântul Gheorghe, în această zi, fură cheile de la Sfântul Dumitru (Samedru), sărbătorit la 26 octombrie, pentru a da drumul broaştelor să cânte pentru prima oară.

Sfântul Ilie Proorocul, un înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi a închide cerurile, este sărbătorit anual la 20 iulie, ziua ridicării lui la cer. Este unul din cei mai importanţi prooroci ai Vechiului Testament, celebrat ca un mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. Până în acestă zi nu este voie să se mănânce mere (fructul lui Sânt-Ilie), iar acestea nu se băteau unul de altul pentru a nu cădea gridina. După acestă zi apicultorii începeau recoltatul mierii de albină. Este o zi în care lucrul este total interzis de teama trăznetelor, grindinei şi a ploii. Dacă în acestă zi tună, merele şi alunele vor fi viermănoase, iar dacă plouă va ploua 20 de zile.

Sfântul apostol Andrei este apostolul care a predicat în primul deceniu după naşterea lui Iisus pe pământul Daciei. Sărbătoarea este suprapusă peste cea omagiată de stăbunii noştri geto-daci pentru o mare divinitate a lor Sântandrei, prăznuindu-se la 30 noimebrie în fiecare an. Noaptea din ajunul Sfântului Andrei este destinată unor obiceiuri care să asigure protecţia omului, animalelor şi gospodăriilor. Împotriva acestor primejdii ţăranii folosesc ca principal element de apărare usturoiul prin ungere cu acesta în egală măsură a casei, grajdului şi coteţelor. În acestă noapte se seamănă boabe de grâu în diverse vase pentru a testa rodnicia timpurilor. Fetele pentru a-şi visa ursitul fac o turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei şi o mâncă înainte de culcare. Cu piaptănul şi busuiocul sub pernă, băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-şi potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului următor.

Trăind în sec. al IV-lea, recunoscut ca sfânt începând cu sec.al VI-lea, Cardinalului de Mrya, Sfântului Nicolae îi sunt atribuite 21 de miracole. Devine recunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni şi în special pentru copii. Provine dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi moştenind întreaga avere s-a hotărât să o împartă oamenilor nevoiaşi. Sfântul Nicolae, sărbătorit la 6 decembrie, este o zi aşteptată cu bucurie mai ales de copii pentru că în noaptea de 5 spre 6, după informaţii numai de el ştiute, pune în cizmuliţe diferite daruri: dulciuri, fructe şi jucării iar pentru cei năzdrăvani o nuieluşă. Ne aducem aminte fiecare dintre noi cu nostalgie vremurile în care ne pregăteam conştiincioşi ghetuţele şi le lăsam la uşă sau la geam în aşteptarea lui Moş Nicolae. Oricât am fi încercat să nu adormim pentru a-l vedea măcar o dată pe moş, el venea pe furiş, fără a fi văzut, când noi adormeam, şi ne lăsa darurile mult aşteptate. Când „moşul era sărac” în ghete găseam doar nuieluşă pe care o consideram totuşi o pedeapsă simbolică pentru eventualele rele săvârşite.

La noi se spune că iarna începe în noaptea Sfântului Nicolae, când scuturându-şi barba albă de bătrâneţe apar primii fulgi de zăpadă. Agricultorii pun crenguţe din pomi fructiferi în apă, pentru a înflorii de anul nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul următor.